O setare include atât timpul cât și locul unei povesti, cum ar fi o casă dimineața sau un oraș în 1900. Fiecare poveste poate avea mai multe setări în timp ce graficul se desfășoară. Setarea nu este întotdeauna evidentă într-o poveste.
Rareori, poveștile spun imediat cititorului unde și când are loc. În schimb, sugestiile sunt scăzute pe tot parcursul căreia îi spuneți cititorului setarea. Unele povești au loc într-un cadru foarte concret, ușor de identificat, cum ar fi casa din exemplul de dimineață. Aceste setări nu sunt deschise pentru interpretare. Unele povești sunt mult mai vagi în scenă. Aceasta este o strategie bună pentru a crea o piesă atemporală, care se realizează prin lăsarea în evidență a caracteristicilor identificării timpului povestirii. Locul poate fi, de asemenea, foarte vag dacă autorul nu dorește să limiteze povestea la publicul unei anumite locații.
Setarea ajută cititorul să ofere o imagine mentală a povestii și ajută la stabilirea stării de spirit și a temei piesei. Poveștile cu teme întunecate au deseori loc în setări întunecate, iar vremea este adesea folosită pentru a elabora în continuare setările. Setarea poate fi oriunde de la foarte detaliată la foarte goală, în funcție de autor. Tolkien, de exemplu, este cunoscut pentru a fi foarte detaliat în descrierile sale de stabilire.
