Câteva exemple de poezii metafizice includ Andrew Marvell, "Căpitanul său", "Gulerul" lui George Herbert și "Lumea" lui Henry Vaughan. Fiecare dintre aceste poezii se ocupă de teme ale experienței umane dintr-o perspectivă meditativă, serioasă. În "Pentru a-și stăpâni stăpânului", de exemplu, Marvell efectuează un studiu al dragostei ca sursă scurtă și trecătoare de fericire, construindu-și argumentele cu cuvinte și expresii precum "dar" și "acum, prin urmare"
Poezia metafizică este, în general, caracterizată prin scurtătatea și intensitatea ei, făcând uz de umor și de cuvânt, pentru a ascunde o poziție care stă la baza și atentă pe teme veșnice.
Deși "Înălțimea Domnului" este în esență un poem secular, Dumnezeu este o temă recurentă în multe alte exemple.
De exemplu, John Donne, unul dintre poeții metafizici cheie dintre secolele 14 și 15, contemplă relația individului cu Dumnezeu și moartea în multe dintre lucrările sale, poate cel mai notabil în colecția sa de "Sfintele Sfinte". El a fost influențat atât de opresiunea religioasă a timpului său, cât și de experiențele sale personale, cum ar fi pierderea soției sale.Unul dintre cele mai bune exemple de teme atât de grele, tratate într-o manieră cu totul ușoară, provine de la "Lumea" lui Vaughan, care începe cu linia: "Am văzut Eternitatea noaptea trecută."
