Modelele metrice se referă la modul în care un poet creează ritmul prin aranjarea silajelor stresate și neimpresionate într-o linie de poezie. Pe lângă lungimea liniei, modelele metrice sunt tehnica cea mai de bază pe care o folosește poetul pentru a crea ritm. Poeții folosesc o serie de modele metrice diferite în acest scop.
Cele cinci metode cele mai comune metrice, sau metre, în poezie sunt iambic, anapestic, trochaic, spondeic și dactylic. Unitatea metrică de bază este cunoscută ca un picior. Un picior este o combinație de silabe stresate și netensionate. O linie de poezie poate fi alcătuită dintr-un picior sau 10 picioare. O silabă subliniată, urmată de o silabă neimpresionată, este un exemplu de picior iambic, în timp ce un picior anapodic are două silabe neimpresionate, urmate de o silabă stresată. În majoritatea cazurilor, un picior conține două sau trei unități de silabe. Modelele metrice joacă un rol important în poezia lirică. Nu toată poezia este însă lirică, deci nu fiecare poem conține un model metric. O poezie fără metru este numită verset liber. Modelele metrice simple sunt deseori asociate cu poezia engleza. De exemplu, toate piesele lui Shakespeare sunt scrise în pentametru iambic neregistrat, de asemenea cunoscut sub numele de verset gol. Soneturile sale sunt scrise în pentametru tradițional iambic rim.
