Un model orientat pe obiecte utilizează obiecte care conțin valori stocate pentru a uni dezvoltarea aplicațiilor și bazelor de date, în timp ce un model relațional folosește relații pentru a construi date. Modelul rațional este folosit pentru a crea structuri matematice în timp ce modelul orientat pe obiect este utilizat pentru a transforma datele într-un model de date unificat.
Modelarea orientată pe obiect utilizează obiecte care conțin valori stocate găsite în cadrul unui obiect. Este procesul de proiectare și pregătire a codului modelului. Tehnicile de modelare sunt implementate în timpul construcției. Cele trei faze ale modelării orientate pe obiecte sunt analiza, proiectarea și implementarea. Principalul accent pe parcursul primelor etape de dezvoltare se referă la detaliile externe ale sistemului. Schimbarea primară a focusului pe parcursul etapelor ulterioare de dezvoltare asupra înțelegerii funcționării sistemului. Pe măsură ce procesul de dezvoltare avansează, modelul devine mai detaliat.
Într-un model relațional, datele sunt stocate în tabele. Fiecare tabel include rânduri, coloane, un antet și un corp. Modelul relațional folosește, de asemenea, tastele, care sunt denumite în mod specific coloane, pentru a comanda sau a raporta datele dintr-un tabel cu datele din alte tabele. Regulile sau constrângerile de integritate sunt desemnate de modelul relațional pentru a asigura integritatea datelor. Normalizarea este de asemenea folosită pentru a asigura că datele sunt stocate mai eficient.
