Un cablu coaxial de bandă de bază, denumit în mod obișnuit un cablu Ethernet, este un cablu de 50 ohmi care transmite un semnal digital nemodulat. Transmisia în cablurile de bandă de bază este bidirecțională, adică un semnal introdus în orice punct se propagă în ambele direcții. Cablurile de bandă de banda sunt utilizate frecvent în rețelele locale. Cablurile coaxiale în bandă largă sunt cabluri de 75 ohmi care transmit semnale analogice modulate. Cablurile de bandă largă sunt unidirecționale, dar pot compensa acest lucru prin împărțirea în diferite canale.
Cablurile de bandă de bază nu sunt capabile să transmită mai mult de un singur semnal simultan, iar transmisiile sunt limitate la date și voce. În plus, cablurile de bandă de bază care depășesc lungimea de 0,62 mile înregistrează o scădere constantă a ratelor de transmisie, cu excepția cazului în care se utilizează un amplificator. Cu toate acestea, avantajele utilizării cablului de bandă de bază sunt costul asociat și ușurința utilizării. Un alt avantaj al utilizării cablului de bandă de bază este absența unui modem, deoarece semnalele cablului sunt deja digitale.
Cablurile de bandă largă sunt capabile să transmită mai multe semnale simultan, deoarece fiecare semnal sau canal se deplasează la o frecvență diferită. Aceste canale multiple fac posibil ca cablurile de bandă largă să transmită până la 100 megaocteți pe secundă. Alte avantaje ale cablului de bandă largă sunt capacitatea sa de a recepționa videoclipuri, precum și date și voce, precum și potențialul său de a acoperi mai multe distanțe. Problemele de întreținere și costurile ridicate reprezintă unele dintre problemele legate de utilizarea cablului în bandă largă.
