Care este definiția capacității de tamponare?

Capacitatea de tamponare este definită ca numărul de moli de bază tare sau acid necesară pentru a modifica pH-ul unui litru de soluție tampon cu o unitate. O estimare generală a capacității tampon este de 40% din total suma molariților bazei conjugate și a acidului.

Pentru o soluție tampon, trebuie ales un acid cu o valoare pKa apropiată de soluția tampon în sine, ceea ce asigură că fiecare parte a perechii de bază-acid conjugat este aproape egală. De asemenea, ajută la îmbunătățirea eficacității tamponului pentru a neutraliza orice adăugare de acid puternic sau de bază puternică. Soluția de acid pKa este definită ca negativă a logaritmului constantei de echilibru acid-disociație Ka.