Ciclul dinastic este un model care explică creșterea și căderea dinastiei chinezești între 1650 și 1644 CE. Ciclul afirmă că, din cauza vechii dinastii, încep să abuzeze de puterea lor. Acest abuz determină dinastia să-și piardă mandatul Raiului, sau dreptul divin de a conduce și de a se prăbuși. Apoi, o nouă dinastie pretinde Mandatul Cerului și își asumă putere asupra Chinei.
Ciclul dinastic a început atunci când dinastia Shang a condus China în 1650 î.H. Prima etapă din ciclul dinastic susține că fiecare dinastie trebuie să aducă pacea în China, să construiască sau să reconstruiască arhitectura, să ofere pământ celor săraci și să protejeze poporul chinez. Dinastia Shang a înflorit, creând un sistem de scriere în acest proces. Cum dinastia Shang a început să îmbătrânească, ei au început să-și impună prea mult poporul, au oprit protejarea lor, lăsând clădirile să se destrame și tratându-i pe locuitorii lor cu o nedreptate generală. Ciclul dinastic susține că atunci când o dinastie prezintă aceste caracteristici, ei pierd mandatul cerului și devin o dinastie veche.
Mandatul Cerului este ceea ce chinezii au considerat drept divin de a conduce. Când dinastia Shang a devenit mai veche, au pierdut favoarea zeilor. În ciclu, o perioadă de probleme urmează pierderii mandatului. Aceste probleme includ: dezastre naturale, revolte țărănești, invazii străine și prevalența bandiților. Când dinastia Zhou a revendicat mandatul în 1027 î.H., ei au adus încă o dată pace în China. Ciclul dinastic a fost repetat până în 1644 CE, terminând cu dinastia Ming.
