Mesopotamia, care se traduce în "pământul dintre râuri", a cunoscut seceta severă rece de 6200 BC. Aceasta a fost o răcire bruscă și scurtă a suprafeței Pământului care a fost centrată în Groenlanda, dar a afectat și alte zone.
Înainte și după această perioadă de răcire, Mesopotamia avea un climat "cald și umed". Acest climat a făcut ca Mesopotamia să devină un fel de "Grădină a Edenului" în deșertul înconjurător. Clima permisă pentru vânătoare și vânătoare, sau pastoralism nomad.
