Deși limbajul este asociat în mod obișnuit cu muzica veselă de calypso și distracție, ocazii de sărbătorire, originea sa este considerabil întunecată. Se spune că limbo-ul a apărut printre africanii înrobiți în insulele Caraibelor ca un mijloc de replicare a condițiilor îngrozite înrobite de oameni experimentați pe navele de sclavi.
În contexte mai contemporane, limbajul funcționează ca un test de îndrăzneală și flexibilitate, cerând participanților "cât de jos poți să te duci?" Originile practicii pot fi urmărite la scenarii mai puțin optimiste, inclusiv simbolismul intrării într-o navă sclavă sau o mișcare care simbolizează viața triumfătoare asupra morții. Natura specifică a originii celei mai vechi a limbii nu este o chestiune de istoric clar istoric. Cu toate acestea, este clar că diverși artiști și muzicieni au început să aducă limbajul în mainstream în anii 1950 și 1960. Artiști precum Julia Edwards, cunoscută sub numele de "Prima Doamnă a Limbo", și Chubby Checker au ajutat la aducerea dansului la o audiență mai largă.
