Diferența de mărime dintre planetele jovian și terestru din sistemul solar apare din cauza apropierii planetelor față de Soare și a compoziției chimice. Planeta joviană se află dincolo de linia de îngheț, care separă cele patru planete terestre planete de pe planetele joviane gazoase. În ciuda faptului că se află mai departe de Soare, planetele Jovian au dimensiuni mai mari decât planetele terestre din cauza compozițiilor lor gazoase și a câmpurilor gravitaționale mai puternice, care ajută la tragerea obiectelor pe suprafețele lor, mărind în cele din urmă dimensiunile lor.
Planeta clasificată ca Jovian include Saturn, Uranus, Venus și Neptun. Aceste planete conțin diferite materiale în interiorul lor, formate din diverse elemente. Miezurile lor interioare conțin în general gheață și particule solide. Straturile din jur, totuși, formează din gaze.
Ele sunt derivate în principal din hidrogen și heliu, împreună cu compuși care conțin aceste elemente. Spre deosebire de materialele organice care formează planetele terestre, heliul și hidrogenul nu se condensează niciodată în atmosfera planetelor jovian. În schimb, gazele se acumulează, lăsând dimensiunile suprafeței planetelor exterioare să se extindă infinit.
Aceste planete au o forță gravitațională mai mare, pe măsură ce dimensiunile lor cresc. Aceasta, la rândul său, atrage și reține molecule și mai gazoase. Planeta joviană, numită și giganți de gaz, uneori acumulează gaze dincolo de capacitatea lor de transport. Aceasta creează o prăbușire gravitațională, în care planetele se încălzesc brusc, se aplatizează și se schimbă forma.
