Din 2015, nouă țări utilizează DDT pentru a controla focarele de malarie. Acestea includ țările din Africa Subsahariană, cum ar fi Etiopia, Africa de Sud, Uganda și Swaziland. India și Coreea de Nord utilizează, de asemenea, DDT pentru combaterea malariei.
DDT a fost un pesticid utilizat pe scară largă până în 1972. Agenția de Protecție a Mediului din S.U.A. a interzis DDT din cauza preocupărilor legate de impactul său asupra mediului și sănătății umane. Pesticidele durează mai mult de 15 ani până la defalcare, iar oamenii de știință continuă să găsească DDT în mediul american începând din 2015. DDT, un cancerigen probabil, afectează ficatul, sistemele de reproducere și nervos. Americanii sunt expuși la DDT prin consumul de pește sau legume contaminate cultivate în soluri contaminate. Alimentele importate din țări care utilizează DDT pot fi, de asemenea, contaminate. Sugarii pot fi expuși prin laptele matern contaminat. DDT este bioacumulativă, ceea ce înseamnă că cantitățile de substanță chimică cresc lanțul alimentar.
În conformitate cu Convenția de la Stockholm din 2001, un tratat susținut de Organizația Națiunilor Unite care urmărește interzicerea anumitor pesticide, DDT este permis numai pentru a fi utilizat în combaterea malariei. Malaria este o boală provocată de țânțari care ucide aproape un milion de oameni, în majoritatea cazurilor copii, în Africa sub-sahariană în fiecare an. Mai mult de 100 de țări au semnat Convenția de la Stockholm. În plus față de nouă națiuni care recunosc că utilizează DDT, alte șase persoane și-au rezervat dreptul de a utiliza DDT pentru combaterea malariei, inclusiv a Chinei.
