O unitate de disc locală este un dispozitiv de stocare a datelor în interiorul unui computer care deține sistemul de operare; software-ul; și fișiere, cum ar fi imagini, muzică, filme și documente. Unitățile HDD stochează datele ca biți, zerouri și altele, pe un teanc de plăci acoperite cu material magnetic. Pe măsură ce plăcile se rotesc, un cap magnetic detectează sau modifică orientările din acest material pentru a citi sau scrie date.
Viteza maximă de transfer a unității depinde de interfața sa. De exemplu, o unitate care utilizează o interfață SATA este capabilă să transfere date într-un ritm mai rapid decât o unitate folosind o interfață USB. Cu toate acestea, un dispozitiv nu poate folosi niciodată capacitatea completă a unei interfețe, putând astfel să devină irelevantă interfața.
Viteza unei unități de disc este măsurată în rotații pe minut, ceea ce înseamnă că unitățile de disc care se rotesc la 7200 rpm sunt mai rapide decât o unitate de rotire la 5400 rpm. Totuși, utilizarea pieselor de rotire necesită deplasarea unității în poziția corectă înainte de accesarea datelor. Această problemă determină ca timpul de acces să sufere.
Drive-urile de tip solid-state rezolvă această problemă. Solid-state drive-urile nu au componente în mișcare, ci utilizează tehnologia de memorie flash, care stochează electronic date folosind tranzistori specializați pentru a capta electroni. Starea fiecăruia dintre aceste tranzistoare determină dacă biții sunt unul sau zerouri.
