O mișcare japoneză cu cuarț este un mecanism de menținere a timpului bazat pe vibrația regulată a unei mici secțiuni de cristal de cuarț. Partea "japoneză" a denumirii se referă la locul unde a fost fabricat mecanismul, cristalul a provenit din.
Toate ceasurile și ceasurile au nevoie de un obiect în mișcare regulat, numit oscilator, pentru a se asigura că timpul pe care îl păstrează nu devine neregulat. Un exemplu familiar îl reprezintă pendulul oscilant al unui ceas de bunic. Ceasurile pe ceasuri folosesc pârghii fizice, arcuri și știfturi care lucrează împreună pentru a produce o rotație regulată și precisă a mâinilor în jurul feței ceasului.
Ceasurile cu cuarț nu au nevoie de componentele fizice elaborate ale ceasurilor de ceasornicărie. Oscilatorul lor nu este un pendul sau un izvor, ci un cristal de cuart. Cristalul vibrează ca răspuns la o mică sarcină electrică aplicată constant. Oamenii de știință numesc vibrația efectul piezoelectric, iar cantitatea de vibrații poate fi foarte cunoscută, permițând o menținere a timpului extrem de precisă.
Vibrațiile cristalului trimit impulsuri către un circuit care le numără și face ca mâinile ceasului să se întoarcă. Deoarece nici o parte mecanică nu asigură că ceasul păstrează timp, ceasurile cu mecanisme de cuarț nu trebuie să fie înfășurate.
