Două metode moderne de elaborare a hărților includ compilații de materiale deja existente și imagini prin satelit sau alte imagini aeriene. Hărțile de compilare încearcă adesea să surprindă o imagine mai mare și trebuie să omite detalii mai mici, în mare parte datorită discrepanțelor dintre materialele existente, în timp ce sateliții și imaginile aeriene se pot concentra asupra detaliilor minuscule, deoarece sunt creații originale ale hărților.
Hărțile de compilare trec prin procese de selecție extinse pentru selectarea materialului, creând atât probleme atunci când există discrepanțe, cât și o înțelegere a schimbării geografiilor sau a percepțiilor. Cu toate acestea, această metodă are avantajul de a putea utiliza hărți cu multe scopuri diferite pentru a desena o imagine mai amplă. De exemplu, hărțile de sol, hărțile geologice și alte hărți tematice pot fi comparate cu toate pentru a dezvolta un produs final.
Hărțile create din imaginile aeriene și sateliții se confruntă cu alte probleme, cum ar fi o creastă a unui munte, văzută mai detaliat pe o parte decât alta. Dacă terenul este prea abrupt, o parte a unui munte poate să nu fie deloc văzută. Această problemă este rectificată fie prin compilarea a numeroase imagini aeriene sau prin satelit, fie prin compararea cu hărțile deja existente. Cu toate acestea, tehnologia pentru realizarea hărților continuă să avanseze, minimizând posibilitatea de eroare. O persoană care creează hărți în acest fel este numită fotogrammetrist.
