Alte surse de date secundare sunt interviuri structurate, transcrieri din focus grupuri, texte publicate, recenzii de literatură și înregistrări de observare. Înregistrările scrise și păstrate de persoane fizice (cum ar fi jurnalele și jurnalele) și accesate de alte persoane sunt, de asemenea, considerate surse secundare. În plus, bazele de date care păstrează informații despre public, cum ar fi statisticile electorale, registrele, securitatea socială și informațiile privind locuințele, sunt surse secundare.
Un beneficiu major al utilizării datelor secundare este acela că a fost deja revizuit de autorități și utilizat în mod corespunzător în altă parte. Majoritatea informațiilor au fost acceptate și aprobate pentru consum de către diferite segmente de public. Pe de altă parte, cercetătorii obțin datele primare prin intervievarea personală a respondenților. Aceasta poate implica și accesul la câmp pentru a observa aparițiile și pentru a înregistra observațiile. Avantajul colectării datelor primare este că întrebările adresate sunt direct adaptate nevoilor cercetătorului. În plus, se pot solicita întrebări de urmărire pentru clarificare, ceea ce este practic imposibil când se utilizează cele mai multe date secundare.
