Rezistența la aer este fricțiunea pe care obiectele o resimt în timp ce se deplasează printr-o atmosferă formată din aer. Aerul este format din particule relativ larg distanțate sub formă de molecule și atomi. Aceste particule minuscule, în masă, trebuie împinse pentru ca orice obiect să se miște.
Deoarece particulele sunt foarte distanțate și nu sunt puternic lipite între ele, ele sunt ușor de împins și astfel permit mișcarea, dar rezistența la aer devine o forță gravă în anumite condiții. Viteza mare și o suprafață largă sporesc numărul de coliziuni între un obiect și moleculele de aer, mărind astfel rezistența la aer substanțial. Rezistența la aer acționează în direcția opusă deplasării unui obiect, încetinind-o. Acest lucru necesită o forță mai mare pentru a atinge aceeași viteză decât dacă rezistența aerului nu a fost un factor. Proiectele aerodinamice pentru autoturisme se străduiesc să reducă rezistența aerului, deoarece acest efect de încetinire are ca rezultat reducerea eficienței combustibilului.
