Utilizarea cartelelor SIM este aproape omniprezentă în rândul principalilor operatori de telefonie mobilă din Statele Unite începând din 2015, în mare parte datorită adoptării pe scară largă a tehnologiei telefonului mobil 4G. Cu toate acestea, AT & T și T -Mobile utilizează cartele SIM în aproape toate telefoanele lor, inclusiv modele mai vechi.
Tehnologiile de telefonie mobila vechi folosesc standardele GSM sau CDMA pentru manipularea transmisiilor telefonului mobil. Acestea sunt tehnologii reciproc incompatibile, parțial datorită utilizării cartelelor SIM în telefoanele GSM pentru a conține datele pentru conectarea unui telefon la rețeaua celulară. În contrast, telefoanele CDMA codifică aceste date chiar în telefon. Furnizorii de servicii celulare AT & T și T-Mobile au ales să dezvolte rețele GSM în anii 1990, la fel ca și furnizorii de servicii celulare din majoritatea restului lumii, în timp ce Sprint și Verizon Wireless au ales tehnologia CDMA. Telefoanele mai vechi care utilizează tehnologia celulară 3G sau anterioară au cartele SIM, dacă sunt concepute pentru rețele AT & T sau T-Mobile, dar nu există cartelă SIM dacă sunt destinate utilizării pe Verizon sau Sprint.
Datorită popularității rețelelor GSM în cea mai mare parte a lumii, tehnologiile celulare 4G au fost dezvoltate folosind o bază de rețele GSM. Din acest motiv, telefoanele compatibile cu 4G utilizate cu orice rețea celulară trebuie să aibă un slot pentru cartelă SIM. Cu toate acestea, telefoanele Verizon și Sprint 4G au, de asemenea, carduri CDMA în plus față de cartelele SIM pentru a permite compatibilitatea cu turnurile celulare 3G încă folosite de aceste companii.
