Faza de pre-hacking, care nu necesită neapărat un hacker pentru a accesa direct țintă, se numește footprinting. Amprentarea implică colectarea de fapte fundamentale despre destinație, cum ar fi numele și locația. Aceste informații sunt utile atunci când atacăm un atac.
Aceste fapte sunt adesea descoperite cu ușurință printr-o căutare simplă de pe web, deși unele informații necesită o snoopare mai extinsă sau așa-numita inginerie socială. Ingineria socială implică înșelăciunea unei ținte în renunțarea la informații private. Odată ce informația este achiziționată, indiferent dacă este disponibilă publicului sau nu, hackerul trece pe etapa următoare, care este scanarea. Scanarea implică analizarea țintei pentru puncte slabe și necesită o conexiune directă.
